Vrancea: #PovestimFocşaniul, o alternativă civică pentru cei care doresc să descopere la pas oraşul Unirii
Câţiva pasionaţi de istorie şi-au dat întâlnire, luni, de Ziua Unirii Principatelor Române, în faţa statuii domnitorului Alexandru Ioan Cuza din Focşani, de unde au plecat la pas într-un tur ghidat al oraşului, fiind trecute în revistă obiective turistice şi locaţii care stau mărturie, peste veacuri, evenimentului de la 1859.
Turul Unirii face parte dintr-un proiect cultural intitulat #PovestimFocşaniul, derulat de Asociaţia „Eu, tu şi ei”.
Timp de mai bine de două ore, în ciuda vremii de afară, participanţii au ascultat fascinaţi poveştile din oraşul Unirii. Pentru a onora memoria celui care a înfăptuit Unirea şi pentru a celebra evenimentul căruia îi este dedicat, turul a început de la statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza din Focşani, din faţa colegiului care îi poartă astăzi numele.
Organizatoarea Turului Unirii, Silvia Vrînceanu Nichita, le-a destăinuit participanţilor pe unde a intrat în Focşani domnitorul, unde l-au huiduit unioniştii pe Iordache Pruncu, antiunionist convins al vremii. Le-a arătat pe unde trecea graniţa, unde erau pichetele de graniţă, unde s-a jucat de fapt acea Horă a Unirii – mulţi cred că oamenii s-au prins de mâini în Piaţa Unirii.
Au fost vizitate clădiri încărcate de istorie sau doar locurile acestora acolo unde timpul nu a fost generos iar clădirile de altădată au fost făcute una cu pământul în cinstea sistematizării oraşului de azi. S-a vorbit şi despre Gheorghe Ilie Mititelu, primul negustor ajuns în divanul Ad-hoc, alături de Moş Ion Roată.
A urmat vechea mahala boierească, cu casele Stamatinilor, cu biserica şi crucea boierului Stamatin, primul inspector şcolar, cel care a modernizat învăţământul în zonă, i-a îndemnat pe oameni să îşi trimită copiii la şcoală şi a încurajat studiul în limba română, locul în care a avut loc nunta poetului Grigore Alexandrescu cu Raluca Stamatin.
Poveştile unirii, susţin organizatorii, sunt documentate temeinic, în arhive şi pe teren, pentru a da greutate spuselor lor. Cercetarea a vizat atât elita urbană a vremii, cât şi clădirile reprezentative ale momentului istoric.
„Noi am căutat mărturii din oraş care să ne pună în legătură cu această perioadă istorică. Vorbim de fotografii, pagini de ziare, documente istorice, construcţii, mărturii arhitecturale. Iar în urma cercetării de teren în cadrul proiectului nostru ‘#Povestim Focşaniul’, am descoperit în jur de 30 de case, nu toate monumente istorice, dar care ar putea să devină monumente istorice şi care ar putea fi incluse pe un traseu cultural şi turistic dedicat Focşanilor Unirii. Cercetarea a vizat şi elita urbană a oraşului, familii care erau de vază la vremea lor şi care aveau un potenţial financiar important. Puteau, ca să citez pe cineva, să paveze chiar străzile cu aur, pentru că erau oameni foarte bogaţi, care deţineau proprietăţi întinse. Cu toate că oraşul nu avea potenţialul unei capitale precum Iaşi, Craiova sau Bucureşti, fiind un oraş mic de graniţă, Focşanii au avut această perioadă de înflorire până pe la Unirea din 1918, când s-a mutat Curtea de Apel din oraş. Curtea de Apel era o instituţie regională, inclusiv pentru judeţele din sudul Republicii Moldova de astăzi, care aparţineau atunci de România, şi de aceea aveam la Focşani magistraţi cu doctorat la Paris, era un interes pentru zona aceasta, pentru a veni şi profesa aici, ceea ce a determinat şi o dezvoltare şi a comerţului. Erau negustori foarte potenţi financiar, aveam aici o comunitate importantă de armeni, sârbi, albanezi, greci, evrei”, povesteşte Silvia Vrînceanu Nichita, fondatorul proiectului #PovestimFocşaniul.
Iar cercetarea de teren a scos la lumină lucruri inestimabile ca valoare istorică, ceea ce i-a determinat pe reprezentanţii asociaţiei să îşi propună şi obiective îndrăzneţe, ca de exemplu salvarea unor vestigii culturale şi materiale din perioada Unirii Principatelor.
„Toată această cercetare a fost făcută pentru a putea susţine poveştile noastre cu documente, nu doar din vorbe. Noi am descoperit tabloul lui Costin Stamatin, liderul mişcării unioniste din Focşani, despre care nu se mai ştia nimic şi pe care l-am găsit în podul unei biserici, unde ploua pe el. Am descoperit unde se află tabloul lui Dimitrie Dăscălescu, cunoscut ca poetul Unirii. Tot în cadrul proiectului nostru, am documentat cea mai veche casă din Focşani, de fapt din sudul Moldovei, care aparţinea unui demnitar local. De asemenea, în cadrul proiectului nostru, avem un scop, anume acela de a convinge autorităţile să scoată de pe lista de demolări trei clădiri care se află în administrarea municipalităţii. Este vorba despre Cancelaria cimitirului nordic, care este ridicată la 1873 după planurile arhitectului Mincu, pe când era arhitect al oraşului. A doua este Casa Pruncu, care se află în curtea Colegiului ‘Cuza’ din Focşani, care a fost casă de oaspeţi a oraşului. Acolo a stat Carol I la prima lui vizită de cunoaştere a ţării. Am găsit articole de ziar în acest sens. De asemenea, vorbim despre ţesătoria Buium-Strulovici, una dintre primele clădiri industriale din oraş, de pe strada Ana Ipătescu. Aceste case au rezistat timpului şi ar trebui să le redăm o nouă viaţă. Există în oraş şi modele de bună practică, case care au fost restaurate de proprietarii lor şi care şi-au recăpătat strălucirea de odinioară. Din păcate, alte clădiri pe care noi le-am documentat au şi dispărut”, spune Silvia.
Şi tot din arhive au reuşit să evidenţieze lucruri inedite despre atenţia pe care Occidentul o acorda Ţărilor Române, Franţa trimiţând aici un reprezentat pentru a documenta starea socială din Principate înainte de Unire.
„Vrem să le spunem oamenilor că, în afară de Moş Ion Roată, care are o casă memorială, au mai existat şi nişte oameni din elita locală care au pus umărul la Unire, într-o perioadă foarte grea. Aceşti oameni erau urmăriţi şi au trebuit să îşi asume un destin. Am citi recent despre un baron francez, un comisar şef trimis de la Paris în martie 1857, pentru că Franţa susţinea lupta pentru unirea Principatelor, şi care trebuia să întocmească un raport despre starea socială din Principate înainte de Unire. El ar fi dorit să se întâlnească cu liderii mişcării unioniste din Focşanii Moldovei, fapt care nu a fost posibil, pentru că aici, Iordache Pruncu, antiunionist convins, urmărea fiecare mişcare a acestora, astfel că au fost nevoiţi să se întâlnească în Focşanii Munteni, unde li s-a pus la dispoziţie o casă. Acesta a făcut un raport adresat şefului său, în care spunea că ‘toţi moldovenii care voiau să facă unirea au venit în oraşul valah, temându-se de rigorile care n-ar fi lipsit a se abate asupra lor din partea ispravnicului (Iordache Pruncu – n. r.) care administrează oraşul, un demn reprezentant al lui Catargiu'”, povesteşte Silvia Vrînceanu Nichita.
Turul civic al Focşanilor este un proiect început în urmă cu mai bine de patru ani, pe care asociaţia îl repetă ori de câte ori are ocazia, pentru că Focşanii au ce povesti. Oricui este dispus să asculte poveştile lui.
„Evenimentul nostru este unul alternativ, destinat celor interesaţi de istoria Focşanilor şi a Unirii Principatelor Române. Ideea acestui tur este de a reconecta oraşul de astăzi cu istoria lui, iar partea cea mai ofertantă şi cea mai interesantă din istoria Focşanilor a fost, fără îndoială, perioada dintre cele două uniri, începând de la Revoluţia de la 1848, când a început o adevărată efervescenţă culturală, urbană, negustorească, aici, la noi în oraş. Ne-am propus să ieşim din cadrul acesta instituţional, al muzeului, bibliotecii, şi să organizăm aceste tururi pietonale, civice, prin care vrem să atragem oamenilor atenţia şi cu privire la degradarea peisajului urban, a clădirilor istorice care spun nişte poveşti despre trecutul acestui oraş. Repetăm aceste tururi ori de câte ori este necesar, în special cu tineri care sunt interesaţi de istoria oraşului. Am organizat primul eveniment pe 24 ianuarie 2018, la care au participat circa 60 de persoane, inclusiv din afara oraşului, fapt care m-a surprins plăcut, pentru că nu mă aşteptam la un asemenea interes. Sunt oameni interesaţi de istoria locală, de patrimoniul cultural al Focşanilor, de explorarea acestuia. Am avut inclusiv oameni din străinătate care au venit să le spunem poveşti despre acest oraş. Deci, există un interes care credem că ar trebui tratat nu doar la nivelul unui ONG, ci ar trebui să fie instituţionalizat”, a subliniat Silvia Vrînceanu Nichita.
La evenimentul organizat luni, alături de vrâncenii interesaţi să cunoască sau să reasculte poveştile oraşului Unirii s-a aflat şi o familie cu copii din Bucureşti.
„Mi se pare că şcoala românească e pe ducă şi copiii mei nu prea ştiu nici măcar când a fost Unirea, unde, când, trec pe lângă ei aceste informaţii. Încerc să îi duc de fiecare dată la locul evenimentelor. Am fost şi la Alba Iulia de 1 Decembrie, vom merge şi la anul care vine. Iar anul acesta, de 24 Ianuarie, am venit la Focşani în speranţa că vor ţine minte oraşul şi istoria Unirii. Am aflat despre acest eveniment de pe internet, nu foarte uşor, dar a meritat”, a declarat, pentru AGERPRES, Ruxandra Ciucă.
Ea spune că încearcă o educaţie alternativă pentru copiii săi şi că de fiecare dată când are ocazia, merge în anumite oraşe împreună cu cei mici ca să retrăiască istoria pe viu.
Sursa: AGERPRES
VIDEO: George Simion, stropit cu cerneală la Iași de Ziua Principatelor
