Ziua protecției populației civile-28 februarie

Primul razboi mondial a generat serioase motive de reflecție în planul protectiei populatiei civile în fața ororilor care l-au însoțit. Și în România, ca de altfel în întreaga Europa, lipsa unei pregătiri anterioare și a unor măsuri minime de protecție , au generat sute de mii de victime civile nevinovate care s-au adăugat celor de pe fronturile de luptă. Supusă la primele atacuri din aer, la bombardamentele artileriei, dar și la atacuri diversioniste cu agenți micorbieni care au dus la provocarea unor epidemii în masă așa cum a fost tifosul exantematic, holera, febra tifoidă, populația de la orașe și din mediul rural a avut de suferit din greu.

Pe timpul primei conflagrații mondiale s-a remarcat și prima acțiune de anvergură de evacuare, din fața dușmanului, a valorilor și bunurilor industriale importante, a organelor puterii și administrației, precum și a unei părți din populație. Toate acest învățăminte au fost sintetizate după război în lucrări teoretice de pregătire a militarilor și autorităților, dar si în apariția primelor reglementări pe linia apărării civile. Ca un prim pas în instituționalizarea sistemului de protecție a populației în caz de conflict armat, la 20 noiembrie 1924 se înfiinteaza „Scoala Apărării Contra Gazelor” menită să pregătească în domeniu cadrele militare de la toate categoriile de arme.

Sursa:www.igsu.ro