Sfântul Andrei – Noaptea Strigoilor
Pe 30 noiembrie este una din sărbătorile creștine cele mai importante – Biserica Ortodoxă Română îl prăznuiește pe Sfântul Andrei, apostolul care a creștinat pentru întâia oară locuitori de pe meleagurile țării noastre, data la care tradiția și obiceiurile populare românești ies la suprafața în toată complexitatea și farmecul lor.
Legat de această zi, credința popularî inșiruie multe tradiții, pe lângî cele cu însemnatate religioasă fiind păstrate și unele desprinse din sărbători mai vechi, precum Dionisiacele Câmpenești ale tracilor sau Saturnaliile romanilor.
Unul din elementele care s-au propagat de pe vremea sărbatorilor romane și tracice este cel legat de lupi.
Astfel, în sate din diferite zone ale țării, în ziua de Sfântul Andrei oamenii nu mătura și nu aruncă nimic afară, pentru că lupii sa nu le manance vitele. Se spune ca, in aceasta noapte, lupii se aduna si pot sa vorbeasca, iar cel care ii aude va muri. Ajunul de Sfantul Andrei este considerat unul dintre acele momente in care bariera dintre vazut si nevazut se ridica, aceasta fiind clipa prielnica pentru a obtine informatii despre anul care vine. De asemenea, „Andreiu- cap de iarna” cum ii spun bucovinenii, permite interferenta planurilor malefice cu cele benefice, lucrurile importante din existenta oamenilor putand fi intoarse de la matca lor fireasca. In Bucovina se crede ca in aceasta noapte „umbla strigoii” sa fure „mana vacilor”, „mintile oamenilor” si „rodul livezilor”. Aparitia celor doi sfinti-mosi, Mos Andrei si Mos Nicolae, inceputul iernii si punerea in miscare a haitelor de lupi sunt semne evidente de imbatranire si degradare a timpului calendaristic. Ordinea se deterioreaza neincetat, astfel ca in noaptea de 29 spre 30 noiembrie,
De Sfântul Andrei – Spiritele morților ies din morminte
În cultura tradițională românească spiritele defuncților se manifestă printre cei vii în perioada marcată de zilele de ajun a două sărbători mari: Sf. Gheorghe (22 aprilie) și Sf. Dumitru (25 octombrie). Perioada de maximă activitate este în ajunul Sf. Andrei (29 noiembrie) moment care marchează și începutul sezonului rece.
În această noapte spiritele morților ies din morminte și se iau la bătaie la hotare, răspântii de drumuri și prin alte locuri necurate, folosindu-se de limbile de meliță și coasele furate din gospodăriile oamenilor. Duelurile lor durează până la cântatul cocoșilor, când spațiul se purifică și strigoii se întorc la locul lor.
Unii strigoii pot ataca oamenii, sugând sângele celor care nu au grijă să ungă cu usturoi cercevelele ferestrelor, ușa și hornul. Pentru a fi protejați, oamenii se ungeau cu usturoi și pe corp sau pe frunte, în piept, pe spate și pe la încheieturi.
Ce este un strigoi
În mentalul comunităţii tradiţionale există mai multe tipuri de fiinţe mitologice denumite cu termenul de „strigoi”. Aceştia provin, pe de o parte, din oameni predestinaţi (strigoii vii sau predestinați) iar, pe de altă parte, din morţi cu un comportament postfunerar aberant (strigoi morți sau strigoi prin accident). O categorie aparte o constituie pricolicii, strigoi caracterizaţi de capacitatea de a se metamorfoza în animale.
În societatea tradițională strigoii sunt temuți deoarece ei acționează ca inamici ai fertilității, afectând belșugul culturilor agricole și aducând boli atât animalelor din gospodărie cât și oamenilor.
Sursa: cimec.ro
